Captiv al speranţelor într-o viaţă mai bună, care, zi şi noapte, îl răscoleau şi nu-i dădeau pace, Titus Dumitrescu, în vârstă de 57 de ani, s-a răzvrătit şi, într-o bună zi, acum 30 de ani, a bătut la porţile altei lumi. Tributul plătit pentru o "evadare" programată, gândită în cele mai mici amănunte spre occidentul interzis românilor, a fost enorm: comuniştii i-au luat dreptul de a mai fi român. Captiv al speranţelor într-o viaţă mai bună, care, zi şi noapte, îl răscoleau şi nu-i dădeau pace, Titus Dumitrescu, în vârstă de 57 de ani, s-a răzvrătit şi, într-o bună zi, acum 30 de ani, a bătut la porţile altei lumi. Tributul plătit pentru o "evadare" programată, gândită în cele mai mici amănunte spre occidentul interzis românilor, a fost enorm: comuniştii i-au luat dreptul de a mai fi român.

Întâlnirea cu dorinţele la care Titus avea curaj doar să viseze în taina nopţii, de după zidurile care ascundeau o Românie mohorâtă, înveşmântată în straiele terne ale comunismului, s-a produs acum trei decenii. însă, până ca povestea - începută pe plaiuri prahovene, la Buşteni, acolo unde Titus locuia cu femeia iubită ce avea să-i devină soţie - să aibă un final fericit, în peisaj s-au strecurat, cine alţii?, decât miliţienii acelor timpuri apuse care l-au anchetat la "Casa Albă", din Ploieşti.

"Ce, bă, România nu mai e de nasu' tău? Intelectualule, ce nu-ţi place aici? Lasă că te ştim noi...Tovarăşe disident, îţi facem noi o ofertă pe care să n-o poţi duce...După un timp, m-au chemat şi mi-au zis:< Vrei paşaportul, nu mai eşti cetăţean român. Ia-l şi pleacă>", îşi aminteşte Dumitrescu şi acum, după atâta amar de vreme, cum au lătrat la el „căţeii" înfierbântaţi şi îndoctrinaţi ai lui Ceauşescu. Fireşte, bărbatul, care avea un mic laborator foto moştenit din tată-n fiu, o afacere care-i asigura traiul modest, ştia ce însemnă ofertă...Puşcărie, sau chiar mai rău...