Foto: FreeImageWorks.com Se spune că în anul 1945 unui inginer pe nume Percy Spencer i s-a topit în buzunar un pachet de ciocolată cu alune. Faptul ar fi trecut neobservat dacă Spencer n-ar fi lucrat la o companie care producea instalaţii de radar şi dacă el nu ar fi dedus că topirea ciocolatei este produsă de microunde. Acestea sunt caracterizate de frecvenţa lor de 2,45 gigahertzi, adică 122 milimetri lungime de undă şi se situează între infraroşu şi undele radio în spectrul radiaţiilor electromagnetice.
Hotărât să le exploateze calităţile, Spencer a reuşit să construiască instalaţii cu microunde utilizate în mici cuptoare încă din 1967. Cu timpul au devenit banale, genul de obiecte casnice pe care nu le doreşte nimeni în mod special, dar care devin în scurtă vreme indispensabile. Oricine se întreabă dimineaţa când îşi reîncălzeşte ceaşca de cafea cum s-a descurcat vreodată fără cuptoraşul cu pricina. Temperaturile nu foarte ridicate sunt obţinute prin ceea ce se numeşte „încălzire dielectrică”, microundele provoacă rotaţia moleculelor de apă care ajung aproape de fierbere.
Bucătarii cu pretenţii privesc cu dispreţ şi superioritate cuptoarele pomenite, nu de alta, dar ele nu permit rumenirea, caramelizarea sau glazurarea unor feluri mai pretenţioase. Întrebuinţările zilnice sunt bine cunoscute, dar la ele se mai pot adăuga câteva, unele neaşteptate sau chiar surprinzătoare.
Primul exemplu, dezinfectarea şi mai ales dezodorizarea bureţilor de bucătărie. Aceştia ajung să răspândească un miros nu dintre cele mai plăcute. Soluţia constă în înmuierea lor în apă la care s-a adăugat oţet sau zeamă de lămâie, urmată de încălzirea lor la temperatură maximă timp de un minut. Atenţie, la scoatere din cuptor folosiţi o mănuşă pentru a preveni arsurile. Plăcile, zise şi funduri, de plastic sau de lemn, pe care tăiem legumele, îşi recapătă prospeţimea dacă su
