"Eva, la ciliegia del peccato" scrie pe lădiţele gata de transport, stivuite cu grijă în hala din marginea livezii. Roberto Trevisiol şi-a denumit cireşele aşa pentru că-s mari şi roşii ca merele Evei. Pe zeci de hectare, la ieşirea din Râmnicu Sărat, pe Drumul European E85, în livada italianului, botezată pe drept "Paradisul Înflorit", cresc cireşe cum n-a văzut Parisu’. "Cireşele păcatului" sunt unice în România şi au ajuns foarte apreciate de străini.

În timp ce românii pleacă din ţară să muncească în agricultură, străinii vin în România tocmai pentru asta. În 2003, aflat de zece ani în România şi sătul de Capitală, Roberto Trevisiol a pus pe picioare o fermă pomicolă care a crescut ca Făt-Frumos, într-un an cât alţii-n zece. A ales o zonă cu tradiţie în culturi de pomi fructiferi, altădată vestită pentru asta, dar pe care a găsit-o în paragină. Astăzi, livada de cireşi a italianului este una dintre cele mai mari din estul Europei, întreţinută la standarde internaţionale. De la hectarul cumpărat iniţial, pe care era o livadă bătrână, a ajuns în opt ani la 70 de hectare pe care cresc 16 soiuri de cireşe, printre care şi cireşele -gigant devenite faimoase şi care, odată culese, iau drumul Germaniei, Austriei sau Italiei.

Cât vezi cu ochii, rânduri de cireşi pitici, doldora de fructe. Fiecare pom are un sistem propriu de irigare, pentru care a fost nevoie de 300 de kilometri de ţevi. Deasupra, un sistem de plase protejează cireşii împotriva grindinei şi a păsărilor. Plantaţia este protejată şi împotriva altor potenţiali prădători. Orice pas în plus al oricărui neavenit declanşează un sistem de alarmă la care paznicul reacţionează urgent. Fiecare şir de cireşi este străjuit la capete de tufe înflorite de trandafiri, şi nu pentru plăcerea vizuală, spune Trevisol, ci pentru că trandafirii sunt primii care îl atenţionează dacă cireşii lui sufer