Acum câteva zile, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională o prevedere de revizuire a Constituţiei care urmărea să elimine caracterul apriori licit al averii cetăţenilor. Până la această oră nu avem motivaţia Curţii, dar nu mă îndoiesc că ea va fi un monument de înţelepciune constituţională.

Până la această revelaţie, haideţi să vedem cum se petrec lucrurile în Occident, unde nimănui nu i-a venit ideea remarcabilă de a introduce această stipulaţie într-o Constituţie. Aşa încât vă propun să ne amintim de o decizie de acum 50 de ani a Curţii Supreme a Statelor Unite.

Cazul are un nume banal: James v. United States (1961). Eugene James era un lider sindical care a băgat mâna în buzunarul sindicaliştilor, subtilizând 738.000 de dolari. A fost condamnat la trei ani de închisoare şi la returnarea sumei delapidate.

Problema începe din momentul în care Fiscul s-a uitat pe declaraţia de venituri a şefului de la sindicat. El "uitase" să menţioneze suma respectivă ca venit. Desigur, acesta era obţinut ilegal, dar era, totuşi, un venit. Iar orice venit trebuie taxat. Fiscul a stabilit că James datora impozitul pe suma respectivă. James a răspuns că nu are de plătit impozit pe "venitul" respectiv pentru că acesta trebuia returnat proprietarilor de drept, conform deciziei tribunalului. Fiscul a răspuns că n-are a face. Încasase un venit. Acesta trebuia taxat, indiferent dacă banii trebuiau returnaţi. Iar suma era considerabilă, circa jumătate de milion de dolari.

Vă las plăcerea să speculaţi ce i-ar fi spus judecătorii noştri domnului James... Eu vă spun doar ce au decis judecătorii Curţii Supreme americane.

Veniturile ilicite trebuie taxate, chiar dacă acestea trebuie ulterior returnate.

Argumentul Curţii Supreme, în esenţă, este că nu se poate face o dis-tincţie, în ordine constituţională, sub specia puterii de a taxa, învestită în