Moş Samoilă Cureluşă este curelar. La 78 de ani e un meşter fără pereche. Harnaşamentul ieşit din mâinile lui poate să însemne chiar mai mult decât calul. Îi dă o frumuseţe nouă şi îi redă nobleţea şi demnitatea pierdute sub bici şi-n corvoadă. Dar şi dacă nu ai cal, el se va întrupa cumva în interiorul harnaşamentului, chiar din neant, pentru că moş Samoilă nu taie pur şi simplu curele şi le coase una de alta, ci construieşte cai pe dinafară.
Familia Cureluşă, din Dumbrăveni, Suceava, este o dinastie de meşteri curelari. Tatăl lui Samoilă, Andrei Cureluşă, a fost curelar. Fiul repară astăzi hamuri făcute cândva de tată. Bunicul, Vasile Cureluşă, a fost curelar. Nepotului Samoilă i s-a întâmplat să repare un harnaşament făcut cine ştie când de bunicul lui. "Noi aveam şi tăbăcăria noastră, ne pregăteam singuri pieile. Pielea de vârtej ţine 120 de ani", spune bătrânul. Vârtejul e un cilindru metalic. Se puneau în el pieile de vită, se umplea cu ulei mineral şi cu seu de oaie, apoi era învârtit cu un cal fără oprire timp de 12 ore. Pielea se făcea moale la pipăit şi nu se rupea. Moş Samoilă are şi acum vârtejul, îl ţine de amintire într-un şopron. Găseşte în comerţ piele mult mai ieftină, chiar dacă nu atât de rezistentă.
Străbunicul lui, Ion Cureluşă, a fost curelar.
Amintirile lui moş Samoilă se opresc la străbunicul Ion, dar el ştie că şi înaintea lui bărbaţii din neamul Cureluşă tot curelari au fost, făceau harnaşamente pentru caii de plug, pentru caii de paradă şi de război, pentru caii de şaretă, de promenadă sau de curse. Câteva generaţii de curelari îşi adună priceperea şi talentul în moş Samoilă. Parcă îşi sculptează harnaşamentele în piele. Le împodobeşte cu broderii fine, cu fleoncuri şi pampoane săltăreţe, toate numai şi numai din piele, le pune bumbi luminoşi de alamă şi le încheie cu catarame ar
