Fundata şi-a primit fiii stigmatizaţi sâmbătă, 18 iunie, atunci când martirii Banatului postbelic au respirat, laolaltă, acelaşi aer, la 60 de ani distanţă de la marea deportare. Prigoniţii comuniştilor au depănat amintiri, şi-au plâns morţii şi i-au sărutat cu patimă pe cei vii.

La sfârşitul săptămânii, la Fundata, istoria a fost scrisă pentru a doua oară. Peste 300 de bănăţeni, deportaţi în inima Bărăganului în luna iunie a anului 1951, au venit să comemoreze împlinirea a 60 de ani de la momentul în care comuniştii i-au silit să plece din casele lor, în speranţa că le vor şterge urmele pentru totdeauna. Cu lacrimi în ochi, oamenii s-au adunat în faţa monumentului deportaţilor din centrul satului plămădit de cei aduşi aici cu forţa. Aceştia au depănat amintiri şi i-au plâns pe cei trecuţi în nefiinţă.

Citiţi şi: Mica Siberie, după 60 de ani

Pe chipurile îmbătrânite de durere şi suferinţă, momentele de groază şi panică pe care le-au trăit atunci când au fost alungaţi din Banat, au rămas încă vii. Ochii umeziţi ai unei bătrâne, ce stătea sprijinită într-un baston, încercau să afle răspunsul la întrebarea: „Ce au avut cu noi?“. Alţi oameni au făcut o mică plimbare pe străzile satului ialomiţean ridicat de deportaţi. În cadrul unei expoziţii în aer liber, organizată cu sprijinul Muzeului Judeţean Ialomiţa şi al Muzeului Naţional de Agricultură, au fost prezentate imagini inedite, surprinse în momentul în care deportaţii bănăţeni au ajuns la Fundata.

Citiţi şi: Stepa Bărăganului, mumă pentru martirii Banatului

Hăituiţi de comunişti

Doi bătrâni se apropie de panourile pe care erau fixate fotografiile şi încearcă să recunoască personajele care fuseseră surprinse pe hârtia lucioasă. Cei doi sunt fraţii Stere (76 de ani) şi Dima Iepure (83 de ani). Născuţi în satul Becicherecul Mic, aflat la 16 kilo