Avizul Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR) cu privire la proiectul de revizuire a Constitutiei nu este, cum crede premierul Emil Boc, o batalie pierduta dintr-un razboi. Motivul este simplu: razboiul invocat nu a inceput deocamdata cu adevarat, prin urmare nicio batalie nu avea cum sa aiba loc.
Prin raportare la normele constitutionale existente in toate statele Uniunii Europene (cu exceptia Romaniei, desigur) si la principiul fundamental al universalitatii drepturilor omului, CCR a emis o serie de aberatii grosiere atunci cand si-a "motivat" avizele negative la adresa proiectului de revizuire.
Rolul CCR in acest caz nu poate fi insa inteles in "cheie juridica". CCR, Consilul Superior al Magistraturii si Inalta Curte de Casatie si Justitie nu sunt institutii destinate garantarii "suprematiei" Constitutiei si "indepnendentei" Justitiei din Romania, ci instrumentele lipsite de scrupule ale apararii "marii intelegeri" politice si economice stabilite si consolidate intre 22 decembrie 1989 si 15 iunie 1990.
Mai exact intre fuga lui Ceausescu, cu elicopterul, de la sediul CC al PCR si victoria decisiva a minerilor din Valea Jiului asupra embrionului unei posibile societati civile romanesti, care incepuse sa se formeze dupa decolarea elicopterului respectiv.
Sistemul real de putere din Romania de astazi semana cu un iceberg: doar 10% este vizibil, restul de 90% se afla sub nivelul "democratiei" si "republicii". In partea vizibila a acestui iceberg se afla Parlamentul, partidele politice, Curtea Constitutionala, Consilul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Partea esentiala, cea care asigura plutirea si soliditatea, este cea invizibila: cea a familiilor "de afaceri", a clanurilor si federatiilor de clanuri, a "fratiei" regiilor autonome, deconcertatelor si intreprinderilor de stat (de
