De cateva zile, un bocet vesel se revarsa peste democratie: Traian Basescu s-a facut de ras in materie de revizuirea Constitutiei, judecatorii l-au trimis la scoala, nota 2, treci la colt s.a.m.d.
Ce nada superba, ce gingasa pasire in dansa! Daca n-as sti ca presedintele are la Cotroceni un palc de juristi luminati in materie, m-as alatura corului care anunta victorios ca Traian Basescu a picat un mare examen al vietii sale. Dar ma uit dincolo de cea mai la indemana explicatie si ma distrez teribil.
Inca o data, seful statului a reusit sa ia mintile realizatorilor si analistilor angajati cu cincinalul in distrugerea sa, care in loc sa arate natiunii ca anumite propuneri de revizuire nu sunt "in trend", si asta se stie la Cotroceni, desigur, joaca tintar cu figura prezidentiala.
Ce a retinut romanul de rand, nu neaparat prost, dar neinformat, neinteresat de poceala politica, din pachetul cu propuneri? Ca pe langa imputinarea numarului de alesi - aici, CCR nu putea combina altceva, deoarece s-ar fi pus contra rezultatelor referendumului, care nu ating niciun drept - , Traian Basescu a vrut sa umble semnificativ la destinul celei mai hulite categorii sociale.
Adica sa lase justitia sa-i poata perchezitiona si aresta pe parlamentari fara acordul colegilor, sa-i umfle de pe strada in vazul natiunii satule de spurcaciuni, si sa confiste averile constituite, fireste, in dispretul clasei muncitoare de la orase si sate.
Instalat in saua calului, cu o cautatura de Braveheart, Highlander, Saptecai si Pintea, si brandul fixat in falca unsurosilor care compun topul imbogatitilor fara mila, presedintele a pornit la galop decis sa nu lase piatra pe piatra neverificata, sa ofere multimii satisfactia de a-i vedea tarati in catuse, cu vilele confiscate si daruite sinistratilor.
Doar ca magistratii, adica aia care
