"Nu arăţi prea bine astăzi, eşti cam palid, cred că nu te simţi bine", îţi spune o cunoştinţă într-o zi! Probabil că nu-i nimeni atât de special încât să fi scăpat de asemenea remarci ale amicilor binevoitori. Dacă observaţiile de tipul "arăţi cam rău" îţi pot strica toată ziua, căci se întâmplă ceva în interiorul tău, ceva care-ţi spune că "nu eşti în formă, iar amicul pare să fi ştiut ceva", dacă a doua zi te poţi trezi înviorat după un "deochi" de acest fel, nu la fel stau lucrurile cu observaţiile care ţin de structura noastră psihologică. Nu la fel stau lucrurile cu observaţiile celorlalţi, unele dintre ele nocive, iar altele de-a dreptul distructive. De exemplu, un profesor, într-un moment de furie, îi spune copilului: "Nu eşti în stare de nimic, eşti un prost". Furia profesorului trece, el pleacă din clasă, poate uită incidentul, îşi uită furia. Energia aceasta, însă, energia observaţiei răutăcioase este preluată de inconştientul copilului, care o va specula de câte ori copilul, adultul şi chiar bătrânul din el se vor trezi în situaţii de viaţă mai puţin inspirate. În situaţii în care pare a fi adevărat întru totul că "eşti cam prost şi nu eşti în stare de nimic"! Nu există nimeni să nu se îndoiască în anumite momente de inteligenţa sa, cum nu există nimeni care se poate autosuspecta de perfecţiune. Omul are în el inspiraţie şi cădere, graţie şi momente în care acţionează şters şi chiar ca un incompetent. Avem momente bune şi momente proaste, vârfuri şi poale, exact ca munţii sau ca mările. Toate aspectele psihologiei noastre fluctuează, aşa încât ne trezim într-o zi mai obosiţi şi mai prost dispuşi, avem o zi în care suntem mai puţin inspiraţi sau mai puţin frumoşi, pentru ca în următoarea zi să excelăm în toate direcţiile.
Dacă întâlnim "un binevoitor" într-o zi mai puţin bună pentru noi sau chiar într-o zi în care avem, deja, repere pozitive, da