Începe o zi de muncă. La marginea unor oraşe italiene românii aşteaptă în « depozite », de unde sunt urcaţi în dube de angajatorii italieni din construcţii sau agricultură. În România, muncitorii chinezi care au mai rămas sunt luaţi şi ei cu camionul din grajdurile în care le-au fost date dormitoare şi duşi pe şantier. Plecaţi de bunăvoie să câştige un ban mai bun sau împinşi de sărăcie, acceptă condiţii de muncă asemănătoare sclaviei.
Ce putem spune însă despre condiţiile de muncă pentru românii din România ? De când vrem să ne integrăm în UE am fost incluşi în sondajul European al Condiţiilor de Muncă :
- Românii muncesc adesea peste 40 de ore pe saptămână. Numărul românilor care muncesc mai mult de 40 de ore este de aproape două ori mai mare decât media europeană (40% în 2010, faţă de media europeană de 24%, 51.4% în 2005 faţă de 26.3%).
- Cu toate că muncesc mai mult şi declară că îşi alocă din timpul liber pentru a termina munca, românii : nu consideră că munca le afectează viaţa socială sau de familie mai mult decât alţi europeni care muncesc mai puţin. Consideră că au suficient timp pentru a-şi termina munca.
Deşi românii susţin că locul de muncă şi activitatea pe care o depun le pune în pericol sănătatea, absentează mai puţin de la locul de muncă pe probleme medicale şi îşi iau mai puţine zile de concediu medical decât media europeană.
Primul argument al lătrăilor de dreapta este că în România nu se munceşte. Nu numai că românii sunt printre cei mai muncitori europeni, dar munca ilegală pe şantierele din Italia şi Spania se face cu zile de lucru de mai mult de 10 ore.
Al doilea argument este că românii nu au un randament ridicat. Tot ce se poate, însă cum pot angajatorii să corecteze ceea ce un sistem de educaţie nu a putut să facă ? Prin pregatire profesională, training. Însă angajatorii nu se grăbesc să fa
