Cum diferenţiezi un bucureştean de un ardelean sau de un moldovean? Cu siguranţă nu-i poţi deosebi după lungimea nasului, forma feţei sau felul în care se îmbracă. Dacă deschid gura, cu siguranţă poţi să-i aşezi cu uşurinţă pe hartă. Bucureştenii, înaintea tuturor, par însă să fie mai predispuşi să nu se lase păcăliţi de limba literară şi să-şi ducă mai departe greşelile gramaticale la care nu vor să renunţe cu niciun chip.

Fie că e din inima Ferentarilor sau a stat toată viaţa la umbra teraselor de Dorobanţi, bucureşteanul pare să nu se simtă în largul lui până nu trânteşte un „dă" în loc lui „de", „ţigare" în loc de „ţigară", asezonate cu dezacordul „ei a făcut", totul introdus de un „bă" puternic. Iar lingviştii consideră că încăpăţânarea cu care „miticii" au trântit uşa în nasul limbii literare are o explicaţie.

„Se simt buricul pământului"

„Important de menţionat este faptul că moldovenii îşi dau seama când folosim elemente specifice graiului moldovenesc, în timp ce muntenii nu. Mai trist este că, îndiferent dacă vorbeşte un ţăran de la Otopeni, ori un deputat sau un ziarist, e acelaşi lucru. Nu au limba cultivată. Este vorba de ceea ce noi numim variaţie diastratică, adică e normal când un ţăran vorbeşte greşit pentru că nu are educaţie, dar nu mai este bine când şi persoane cu studii o fac. În plus, bucureştenii chiar şi când conştientizează că greşesc nu se corectează pentru că se simt buricul pământului", spune lingvistul Stelian Dumistrăcel, de la Institutul „Iorgu Iordan".

În plus, printre „bucureştenisme" îşi fac locul rapid şi alte greşeli. „«Decât» folosit în loc de «numai» este o greşeală frecventă pe care nici nu o ştiam până acum un an. În plus, oraşele mari, cum este Bucureştiul, au un nivel de mahala.

Foarte multe dintre argotisme vin din ţigăneşte, asta pentru că populaţia din Bucureşti numără mulţi