“Orice picătură aruncată într-un pahar de apă la Bucureşti devine un tsunami în Covasna şi Harghita”, a afirmat, într-o declarație pentru Realitatea TV, Dan Manolăchescu, liderul PDL Covasna. Declarația vine după ce, în urmă cu o săptămână, șeful UDMR din Covasna, Tamas Sandor, aducea în discuție ”nesupunerea civică” în cazul regionalizării pe varianta cu 8 unități administrative propusă de PDL, iar Kelemen Hunor vorbea de ”ieșirea în stradă a maghiarilor”.

Atenționarea lui Manolăchescu ar fi fost binevenită, dacă nu ar fi fost însoțită și de alte afirmații care, atât în mass-media, cât și în percepția publică, pot fi ușor decontextualizate. Manolăchescu susține că nimeni nu-și dorește un Kosovo în Covasna și Harghita, ”sânge pe străzi”, ”bombe” și ”o violență care nu mai poate fi ținută în frâu”. Continuând însă cu: ”dacă va fi, va rămâne ori să ne batem ca orbii, ori să plecăm fiecare către o zonă mai liniştită, ori din ţară, ori din străinătate”, Dan Manolăchescu nu face altceva decât să sugereze că, totuși, un astfel de scenariu (Kosovo, sânge, bombe, violențe) ar putea fi posibil.

Puse cap la cap, toate aceste declarații nu fac decât să arate cât de ușor se poate naște un conflict real: niște politicieni iresponsabili, nemulțumiți de împărțirea ciolanului, se războiesc în declarații. Iar oamenii ar putea să ajungă să se lupte ”pe bune” într-un război care nu e al lor (cel legat de împărțirea puterii). În locul argumentelor logice, legale, culturale, economice, legate de dezvoltarea pe termen lung, și unii și alții apelează la ”presiunea străzii” și/sau a ”opiniei publice”. Presiune care, mai ales într-un moment în care nemulțumirile de ordin economic și social (venituri, locuri de muncă) sunt maxime, are toate șansele să treacă dincolo de declarații și demonstrații.

Și, în timp ce Regele și Regina (stabiliți d-voastră cine e Regele și cine Re