Bancherii recunosc că sistemul pe care l-au pus la punct în ultimii 10 ani este supradimensionat, personalul nu prezintă calitatea pe care şi-ar fi dorit-o, iar salariile nu reflectă performanţele pe termen lung. Chiar şi aşa, soluţiile nu sunt foarte concrete şi chiar dacă se vorbeşte de necesitatea unei restructurări, se evită cuvântul concedieri.
Reţelele băncilor, dar mai ales numărul mare de angajaţi din centrale, reprezintă una dintre primele dileme la care bancherii trebuie să găsească un răspuns.
Conform datelor BNR, în 2010, sistemul bancar număra 66.753 angajaţi, dintre care aproape jumătate în cadrul centralelor. Mai mult, dacă în reţeaua teritorială personalul a înregistrat o scădere uşoară, centralele băncilor au înregistrat o creştere a forţei de muncă angajate, chiar şi în anii crizei. Creşterea a fost spectaculoasă în special în perioada de boom a creditării, când în numai doi ani numărul angajaţilor a urcat cu 40%, de la 50.000 la aproape 70.000. "Sistemul bancar nu va mai avea nevoie de atâţia oameni, cel puţin nu în centrale. În provincie, unde gradul de bancarizare este scăzut, mai este nevoie de sucursale, dar nu în rest", a precizat Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Administraţie al UniCredit Ţiriac Bank, în cadrul unui seminar organizat de Institutul Bancar Român (IBR).
Conform statisticilor prezentate de Pascariu, chiar şi în cazul unor filtre de recrutare bine puse la punct, 20% din recrutări dau greş. Din restul angajaţilor, consideraţi acceptabili, doar o cincime ajung ceea ce ar trebui să fie. Principalele probleme par a fi blazarea şi lipsa unei dorinţe de perfecţionare continuă.
"Piramidele se vor îngusta. Cei mai mulţi cred că dacă ajung într-un loc, nu mai trebuie să crească. Noi trebuie să păstrăm în sistem pe cei mai buni oameni. Probabil produsele şi preţurile se vor alinia şi atunci va câştiga c