În numeroase ţări are loc marţi, 21 iunie, "Sărbătoarea muzicii", o manifestare care s-a născut în Franţa, a cuprins o bună parte din planetă şi a ajuns la a 30-a ediţie. Cum s-a născut această idee de socializare prin muzică?

La originea acestei iniţiative trebuie plasat un nume: cel al fostului ministru socialist al Culturii, Jack Lang , dar în jurul său s-au aflat şi doi consilieri, Christian Dupavillon şi Maurice Fleuret.

Pe data de 21 iunie 1982, când acest trio a lansat operaţiunea, propunerea făcută francezilor era aceea de a coborî în stradă, pentru 30 de minute, între ora 20.30 şi ora 21, pentru a cânta şi dansa împreună… La ora aceea, un milion de persoane au răspuns invitaţiei.

Astăzi, după 30 de ani, această sărbătoare nu s-a modificat din punctul de vedere al conţinutului: este una gratuită, deschisă tuturor amatorilor şi tuturor stilurilor de muzică, în mare măsură o sărbătoare în aer liber şi care începe cam pe la ora prânzului în unele locuri şi se termină spre dimineaţă în altele. Sărbătoarea Muzicii, îmbrăţişată de zeci de ţări

În jur de 120 de ţări au adoptat această idee, dovadă că muzica poate deveni numitorul comun al multor popoare şi spaţii culturale, marcate uneori de mari diferenţe culturale.

Din sondaje rezultă că această sărbătoare este atât de populară în Franţa, încât unii preferă ziua de 21 iunie celei de 14 iulie, când este chiar Ziua Naţională a francezilor. Tot din sondaje rezultă că 80% dintre francezi urmează să participe, într-un fel sau altul, la această a 30-a ediţie a Sărbătorii Muzicii.

Să mai notăm că muzica este o adevărată pasiune în Franţa: circa cinci milioane de francezi posedă un instrument muzical, iar conservatoarele muzicale de stat numără o sută de mii de elevi, în timp ce alţi un milion de tineri frecventează şcolile municipale de muzică. Mai sunt recenzate în Fra