Premiera lui Alexandru Dabija de la Teatrul de Comedie din Bucureşti, „O scrisoare pierdută“, are momente excepţionale, alternând însă cu altele trenante. Marius Florea Vizante în Tipătescu este doar tehnic, Mihaela Teleaocă, în Zoe, este exagerat de „bărbată“, iar George Mihăiţă nu găseşte cheia unui Dandanache care nu mai sâsâie.

Spectacolul „O scrisoare pierdută" s-a jucat în premieră la sfârşitul săptămânii trecute, în închiderea Festivalului Comediei Româneşti (festCO), cu o distribuţie care se anunţa cu totul de excepţie. După ce a montat recent „O noapte furtunoasă" la Teatrul la Cub de la Iaşi, Alexandru Dabija i-a selectat acum în noul Caragiale de la Teatrul de Comedie, pe Marcel Iureş, în Caţavencu, pe Marius Florea Vizante, în Tipătescu, pe Mihaela Teleoacă, în Zoe sau pe George Mihăiţă, în Dandanache.

Din păcate, nu toţi actorii reuşesc să fie la nivelul la care ne-am fi aşteptat în decorul destul de cenuşiu şi de auster semnat de Puiu Antemir. Poate cele mai mari deziluzii sunt Marius Florea Vizante - un Tipătescu perfect mediocru, care nu străluceşte prin nimic şi-şi interpretează tehnic şi detaşat rolul, şi George Mihăiţă, care, în mod cu totul neaşteptat pentru un actor de calibrul său, conturează fad un Dandanache „vechi luptător de la '48", căruia lipsa sigmatismului nu-i dă, din păcate, niciun farmec.

Mihaela Teleoacă nu acoperă feminitatea lui Zoe, pentru că soţia lui Tra­hanache şi amanta lui Tipătescu nu este tot timpul numai „bărbată", ci are şi momente în care schimbă registrul, încearcând prin vulnerabilitate şi seducţie să-şi atingă scopurile. Însă personajul creat de Mihaela Teleoacă este mult prea încordat, cu tuşe violent îngroşate atunci când aruncă isteric cu ciuperci în bărbaţii vieţii ei. Nici Dragoş Hulaba nu excelează în personajul unui Pristanda, un poliţai al oraşului de astă-dată fără uniformă, stresa