Cu sau fără împărţire pe regiuni, relaţiile româno-maghiare se complică.

Atât între România şi Ungaria, cât şi pe plan intern. Un amestec ciudat de reacţii, vorbe şi jumătăţi de măsură readuc în prim-plan atitudini care păreau adormite.

Diverşi oficiali maghiari - de la ambasador la un vicepremier - comentează chestiuni strict interne ale României şi stârnesc contrareacţia oficialilor români. De pildă, convocarea unui ambasador la Ministerul de Externe (aşa cum s-a întâmplat cu ambasadorul Ungariei la Bucureşti) este, în practicile diplomatice, o acţiune foarte serioasă. În acelaşi timp, cu toate ocaziile (inclusiv în problema aderării la Schengen), Bucureştiul şi Budapesta nu încetează să spună cât de bine colaborează cele două state şi ce legături strânse au.

Sigur că au - că doar sunt două ţări ale UE şi ar trebui să aplice standarde europene. Numai că, de la un timp, sursele tensiunilor se multiplică. Împărţirea pe regiuni s-a transformat în „problemă etnică" şi vorbele au început să curgă dintr-o parte în alta: maghiarii din Harghita şi Covasna vor să protesteze, românii din zonă nu se lasă mai prejos. De „afară", adică de la Budapesta, se adaugă câte-un pic de sare pe rană: administraţia Budapestei vrea să schimbe steagul oraşului, pentru că e roşu-galben-albastru (dar cu dungile pe orizontală) şi, prin urmare, seamănă prea mult cu al României. Nu e nimic nou - dunga albastră din steagul Budapestei a fost verde şi pe vremea lui Horthy. Dar agitarea steagului tocmai acum e o joacă de-a simbolurile care ar putea genera, simetric, o joacă asemănătoare în România. S-ar putea să ne trezim cu un nou partid naţionalist în România, mai rău ca PRM, care să-i „răspundă" partidului Jobbik. Iar PDL şi UDMR, altminteri partide care fac parte din acelaşi guvern când e vorba de împărţit funcţii şi fonduri, nu sunt capabile să producă soluţii viabile pent