Mie unuia, întîlnirea președintelui cu Opoziția mi-a spulberat și ultima ariăî de iluzie. Mai credeam cît un picior de muscă uscată că Traian Băsescu, în disperare de cauză,în tensiunile create cu atîta inconștiență,ca să nu zic prostie,va face un pas spre opoziție. Chemarea partidelor la consulări ar fi putut fi un prijel de apropiere.Asta mai credeam,deși toate întîlnirile,discuțiile sau răspunsurilelui Traian Băsescu la semnalele opoziției duceau la o singură concluzie. Traian Băsescu nu se poate auzi decît pe el însuși.Nu aude nici pîrlitul acela de PDL care tace mîlc și-i soarbe delirurile,nu aude nici prietenii apropiați (dacă i-o mai fi rămas vreunul n afara Coanei Joițica!) și nici lumea europeană. El o ține langa,încurajat de ambasadorul american transformat într-un soi de Lăzăroiu mai puțin ciufulit și care,de cum scapă Traian Băsescu o dumă, dă și el fuga la tv pentru a le spune românilor că e duda este minunată și confrom ideilor americane privitoare la democrație.

Intîlnirea de marți după amiază cu liderii USL ne-a lămurit pentru totdeauna.Președintele i-a chemat pentru a vedea dacă împărtășesc măcar copanele soluțiilor sale.Si mai apoi,cînd și-a dat seama că nu are în față doi servitori din milioanele de români pe care și i-ar doi să-i vadă încolonați și strigînd din răsputeri, să trăiți,chelia noastră luminată,s-a înfuriat la culme și a început să-i acuze pe Antonescu și pe Ponta că sunt superficiali,iresponsabili și imaturi.Ceea ce, pentru opoziție,în ciuda intențiilor pozitive și a propunerilor cu care s-a deplasat la Cotroceni, înseamnă o ofensă pe care nu o mai poate ierta niciodată.Să-i sugerezi lui Traian Băsescu un comitet național de criză,alcătuit din reprezentanți ai puterii,ai opoziției și ai Băncii Naționale și un calendar pentru alegerile anticipate și să te trezești scuipat între ochi ca un trecător ajuns în dreptul unui