A fost un spectacol pe cinste. Pe fondul unei asteptari incordate si a unei tensiuni isterice a intregii clase politice si a societatii, meciul de la Cotroceni dintre reprezentantii USL si Traian Basescu a transat problema impasului politic in care ne aflam, fara sa rezolve insa nimic.
Dincolo de schimbul de replici ironice, de mistocariile cu iz de golanii care i-au consacrat pe cei trei politicieni, substanta discutiei poate fi usor definita ca zero.
Liderii Opozitiei au venit, s-au dat cocosi, au refuzat sa discute cu adevarat cu presedintele, au tratat "compromisul" si oferta sefului statului drept un "rau in sine" si au plecat mandri nevoie mare ca nu s-au lasat calcati de Traian Basescu. Si cam atat. De cealalta parte, presedintele si-a facut jocul sau preferat, a jucat la miza nula, a plusat oferta "compromisului", neoferind nimic in realitate, insa a lasat impresia (pentru cei care conteaza - multimea care va vota) ca ii pasa de soarta tarii.
Acest concept atat de tocit, de golit de sens si semnificatie - "soarta tarii" -, care nu mai rezoneaza in constiinta nimanui, desi in fapt pe toti ne doare ca nimeni nu mai da doi bani pe aceasta idee, a lipsit si de la confruntarea dintre USL si Traian Basescu. Nici presedintele, nici cei doi frati de ideologii paradoxal lipite nu au reusit sa comunice cu adevarat, sa schimbe idei, sa isi arate interesul pentru o idee care sa-i depaseasca.
Totusi, daca va ramane un castigator al acestei confruntari, pe termen lung, acela nu va fi decat Traian Basescu. El va ramane in constiinta romanilor ca presedintele care a intins mana Opozitiei, care ar fi mers si pana la un "compromis" pentru a depasi dificila situatie si blocajul politic, pentru a realiza "reforma statului". Aceste idei simple vor ramane bine infipte in mentalul romanilor, cu siguranta in mintea majoritatii lor, cu