Mişcările repetitive, dar şi diabetul, hipotiroidia sau artrita pot duce la îngustarea „tunelului carpian“ de oase şi de ligamente de la încheieturile mâinilor. Persoanele afectate de sindromul tunelului carpian se confruntă cu o scădere a dexterităţii şi a tonusului muscular, existând cazuri când se impune intervenţia chirurgicală.
Femeile sunt de trei ori mai predispuse decât bărbaţii către sindromul tunelului carpian, cel mai adesea afecţiunea declanşându-se după vârsta de 30 de ani, au constatat specialiştii. Problema apare atunci când tunelul carpian (partea flexoare a articulaţiei pumnului constituită din oase şi din ligamente) se îngustează. Atunci când se întâmplă acest lucru, este atins un nerv, ceea ce duce la apariţia senzaţiei de amorţeală în mână, mai ales la nivelul degetului mare şi la nivelul următoarelor trei degete.
„Funcţional, tunelul carpian este solicitat în mod deosebit în mişcările de flexie şi de extensie a pumnului. Astfel, în timpul flexiei pumnului, nervul median este împins către ligamentul transvers al carpului, iar presiunea intraarticulară creşte brusc", explică medicul în medicină sportivă la Federaţia Română de Rugby Alin Popescu.
Inclusă în categoria bolilor profesionale
Un risc de a dezvolta boala pot prezenta persoanele care lucrează la calculator, cele care cântă la un instrument, gimnaştii, tenismenii şi, în general, cei care desfăşoară activităţi ce presupun repetarea aceloraşi mişcări ale mâinilor.
„Unele studii subliniază rolul solicitării exagerate a flexorilor degetelor mâinii cu pumnul în flexie în apariţia sindromului tunelului carpian. Această suprasolicitare, de fapt, microtraumatismele repetate sunt responsabile de apariţia bolii în 50% din cazuri. După alţi autori, 17% din cazuri sunt urmarea unor accidente însoţite de fracturi la nivelul articulaţiei pumnului, unor tendinite infecţi
