Pionierii stangii liberale au luat un start electoral timpuriu. Cutiile postale s-au vazut burdusite cu formate A4, avand antet siglele formatiunilor alcatuitoare si un titlu boldit, cu alura militara: "Obiective strategice USL".

Dupa subtitlul cu propuneri, urmeaza primul punct repetat de trei ori in tusa groasa - "locuri de munca". Asta pentru impresionarea retinei cu un remember mobilizator, pe termen de cel putin un an.

Destul de grabnic demersul. Desi dezmortit, potrivit comunicatelor Institutului National de Statistica, somajul continua sa bantuie in Romania ca la el acasa. Recent, o publicatie economica occidentala ne plasa pe locul 68 in lume, ca nivel de trai. Sub o serie de tari, candva distribuite generic in lumea a treia.

Procentajul va fi din nou tras in jos de concedieri multiple, anuntate deja. Prin intermediul randurilor sale voit optimiste, USL promite minimum un milion de locuri de munca. Am mai lecturat asa ceva in pomelnicele premergatoare scrutinelor, am mai auzit asta in speech-urile sforaitoare incantate pe oriunde s-a putut.

Cum s-a gandit tertetul aspirant la putere sa puna in practica semnaturi si stampile pe cel putin acest milion de carti de munca despre care se face vorbire? Simplu. Reduce costul muncii, stimuleaza sectorul privat, scade fiscalitatea, se spune in manifestul strecurat cu intentie heirupista.

La reteta pietrei filozofale se adauga incurajarea capitalului national, magnetizarea investitorilor de pe aiurea si a fondurilor europene. Desigur, actuala Opozitie ia in calcul un zar norocos. Pana la anul, este posibil (macar teoretic) ca aceste deziderate sa-si apropie un contur favorabil, daca boala economica numita criza intra in convalescenta.

Nu neaparat prin forte proprii, ci gratie unei situatii banesti internationale, mai aproape de ce a fost decat de ce