De când a dat dezgheţul, zeci de orădeni ies seară de seară pe Splaiul Crişanei pentru a urmări pe viu ceea ce n-au mai putut vedea niciodată şi, probabil, nici nu vor mai vedea curând: construcţia unui pod, de la A la Z.
Foreze, betoniere, basculante şi macarale, geologi, sudori, dulgheri, macaragii şi fierari-betonişti - cu toţii, oameni şi "fiare", sunt protagoniştii unor lucrări de edificare neobişnuite într-o ţară şi într-un oraş unde în ultimele două decenii s-a distrus mult şi nu s-a construit nimic.
Cele şase poduri aflate în construcţie în Oradea contrazic mitul că "nu putem" şi dovedesc că, atunci când există voinţa, se poate pune piatră pe piatră pentru a face oraşul un loc mai aerisit şi, de ce nu, mai civilizat. Căci a construi este chiar şi pe aceste meleaguri un semn de civilizaţie, încă de la Apolodor din Damasc, cu aproape două milenii în urmă...
"La mintea cocoşului"
O mână de orădeni ameninţa anul trecut cu proteste vehemente împotriva construirii unui nou pod rutier în vecinătatea celui de lângă Sala Sporturilor, făcut din pontoane, ca-n vreme de război. Motivul? Oraşul ar avea destule poduri, iar unul în plus ar distruge mediul. Asta chit că Oradea e sufocată, iar zona pe care o ocroteau mustea, în realitate, de gunoaie...
Spre deosebire de activişti, Mate Gyula (foto), unul din orădenii care locuiesc în zonă, îşi petrece serile urmărind lucrările la Podul Sovata cu pasiunea cu care alţii se uită la un meci de fotbal. "Încă din vremea lui Ceauşescu trebuia să se facă podul, se vede după cum au fost croite străzile Oneştilor şi Sovata", zice bărbatul. Nu se dă specialist, ci argumentează simplu. "E la mintea cocoşului că un pod nou reduce poluarea şi aglomeraţia pe celelalte. Eu stau pe Sovata şi, ca să merg la Carrefour, trebuia să înconjor pe Densuşianu ori Decebal, unde erau ambuteiaje. De la toamnă voi putea face
