Cu sufletul greu de obidă, cu teamă, dar şi cu puţină speranţă, au plecat peste mări şi ţări. De cele mai multe ori fără a se mai uita măcar o dată în urmă. Au purtat însă ţara cu ei, mereu. În vis, în scrisorile trimise celor de acasă, în discuţiile lor…Pentru ei, emigranţii români, în cele mai multe cazuri, sărăcia a fost cea care i-a împins să plece. Acolo unde s-au stabilit, temporar sau definitiv, nu a fost deloc uşor pentru că au luat viaţa de la capăt. Iar printre cei care au trăit „american dream”, au fost şi mureşeni.
Pentru cine a fost bună America?
“America e bună pentru oamenii tineri, care pot să mai înveţe ceva şi să progreseze aicea, pentru aceia care sunt mai în etate şi părinţi de familie, e mai bine să rămâie acasă”, scria abonatul român cu numărul 3277 (?), în articolul “Din America”, publicat în “Foaia poporului”, din mai 1902. Într-un alt articol, “Din păţaniile emigranţilor”, semnat N. Suciu şi publicat tot în ziarul de mai sus, în aprilie 1903, acesta le scria celor din ţară: “Înainte de plecare să-şi iee un costum de haine de oraş şi un cufăr de mână, nu cum vin mulţi cu cioareci văpsiţi negri, cu suman de lână, nici lungă, nici scurtă, cu căciulă de oi cu lână mare şi o săculeaţă albă în bâtă. Pe aceştia englezii îi bat cu zăpadă, cu pietre sau îi huiduie. Care vin îmbrăcaţi bine şi cu cufăr în mână, aceia nu păţesc ruşine”. Un alt român, pe numele său Vasile Greavu – cu experienţă după mai mulţi ani de şedere în America – în articolul “Către fraţii din toate părţile Americii”, publicat în “Foaia poporului”, din noiembrie 1905, le adresa românilor sfatul de a-şi depune economiile “cu folos” la banca Colonial Trust Co., din Pittsburgh, deoarece – spunea el – “pot fi seduşi de agenţi nesiguri”. Dincolo de utilitatea sfatului, Vasile Greavu, fost învăţător în Topârcea Sibiului, ajuns acum funcţionar la banca menţionată, făcea de
