Internet fără fir, la viteze mari, care să acopere distanţe de zeci de kilometri, depăşind cu mult aria asigurată de tehnologia WiFi: pe scurt, WiMAX (Worldwide Interoperability for Microwave Acces). Servicii de tip WiMAX ar asigura, în special, furnizarea de internet în zone greu accesibile din punct de vedere geografic, o tehnologie când rivală, când complementară celei de tipul HSDPA/LTE, în funcţie de starea de spirit a industriei telecom.
Ieri, preşedintele arbitrului telecom, Cătălin Marinescu, a lansat spre consultare publică strategia privind implementarea şi dezvoltarea sistemelor Broadband Wireless Access la nivel naţional în benzile de frecvenţe 3.400-3.800 Mhz, benzi care ar permite oferirea de servicii WiMAX. La mijloc sunt şapte licenţe.
"Licenţele vor avea ca efecte creşterea penetrării serviciilor de comunicaţii de bandă largă la nivel naţional şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de radiocomunicaţii în vederea reducerii decalajului digital dintre zonele urbane şi cele rurale", a declarat într-o conferinţă preşedintele Autorităţii de Reglementare în Comunicaţii. Marinescu a estimat că preţul unei licenţe naţionale se va situa sub trei milioane de euro, dar a precizat că tariful final va fi stabilit în urma consultărilor şi observaţiilor primite din partea industriei.
În benzile 3.410-3.600 MHz (3,5 GHz) operează în prezent şapte furnizori, cinci dintre ei deţinând licenţe naţionale (Orange România, Vodafone România, UPC România, Idilis şi AccessNet) şi doi licenţe locale, în timp ce în benzile 3.600-3.800 MHz (3,7 GHz) operează un singur furnizor (Societatea Naţională de Radiocomunicaţii ) care deţine o licenţă pentru reţea naţională de tip BWA. Toate licenţele expiră la sfârşitul lunii septembrie 2013, cu excepţia licenţelor locale în benzile 3.410-3.600 MHz, care au diverse perioade de valabilitate, respect
