Reformiştii CSM-ului, susţinuţi ani la rând de societatea civilă, tinerele speranţe ale schimbării şi luptătorii împotriva sistemului ticăloşit şi a „dinozaurilor“, au devenit, iată, la câteva luni de la instalarea în comodele jilţuri şi salarii cesemiste, vajnici opozanţi ai principiilor pentru care se băteau cu cărămida în piepturile pocnind de onestitate. Pentru că scrisoarea trimisă Curţii Constituţionale de CSM este un document care putea ieşi doar de sub condeiele şi din mentalităţile unor magistraţi apărători ai reţelei Voicu-Costiniu. N-ar fi mirat pe nimeni dacă materialul ar fi fost semnat de Bărbulescu, Bejinariu, Lupaşcu sau alţii, dar când el poartă semnătura lui Horaţiu Dumbravă (a cărui preşedinţie la CSM a fost salutată inclusiv de subsemnata) produce o dezamăgire, vai, prea des încercată în aceşti ani. Te întrebi cum de au reuşit (şi care o fi fost preţul) Cristi Danileţ şi Adrian Neacşu să fac㠄marele salt“ de la protestele împotriva practicilor CSM la contestarea accesului în Consiliu a mai multor membri ai societăţii civile, singura care le-a oferit platforma de exprimare pe când erau „disidenţi“, şi să achieseze la ideea c㠄preşedintele Consiliului trebuie să fie magistrat, fiind inacceptabil ca acesta să fie numit din rândul membrilor societăţii civile“.

În scrisoarea către Curtea Constituţională, providenţial pretext pentru aceasta în decizia de respingere a propunerilor preşedintelui, se mai scrie negru pe alb că eliminarea prezumării averii ca fiind licite „lasă, practic, fără substanţă ideea de garantare a dreptului de proprietate“. Tripleta Dumbravă-Neacşu-Danileţ face, astfel, tabula rasa cu toate aserţiunile de prin diverse şi perverse seminarii privind lupta împotriva corupţiei şi se face că uită că procedura „răsturnării probei“ este practicată de britanici, şi nu este inventată de Băsescu, iar confiscarea extinsă a averii p