Premiile sunt o formă importantă de marcare a profesionalizării şi de legitimare a unei profesii în sfera publică. Aşa cum arată studiile de specialitate, cultura profesională se întemeiază nu numai pe norme şi valori instituite de organizaţiile de profil, ci şi pe reprezentări simbolice: rituri de întreprindere (cum ar fi trainingurile BBC), narativele mitice despre faptele exemplare ale „eroilor“ profesiei (vezi cărţile despre viaţa lui G. Pulitzer, a lui Beuve Merry, a lui Walter Williams etc.), comemorări ale momentelor semnificative din istoria profesiei (cum ar fi Ziua presei) sau ale unor organizaţii particulare (autocelebrarea PRO TV de 1 decembrie). Între acestea, consacrarea excelenţei profesionale prin acordarea unor distincţii contribuie la impunerea unor modele de comportament considerate ca exemplare, ca o întrupare a valorilor majore ale profesiei.

Existenţa unei instanţe profesionale care a reuşit să creeze o continuitate în acordarea unor distincţii este un lucru remarcabil, într-o perioadă de turbulenţe sociale şi de inconsecvenţă culturală. Ceea ce înseamnă că analiza unei ediţii a premiilor nu se poate face fără o perspectivă istorică şi una comparativă.

De aceea am căutat pe Internet site-ul APTR; spre marea mea surpriză, nu am găsit decât adresele unor materiale de presă, ale comunicatelor diferitelor televiziuni, ale altor asociaţii profesionale (am deschis cam 20 de pagini Google şi am accesat cam 130 de site-uri, până când m-am dat bătut în faţa evidenţei – această remarcabilă instituţie nu are un site propriu). Cu chiu, cu vai, colând diferitele relatări, am reuşit să obţin o listă, probabil nu exhaustivă, a distincţiilor acordate din 2003 până în prezent. Desigur, această reconstituire incompletă ar trebui corelată cu lista celorlalte instanţe care acordă premii jurnaliştilor (îmi vin în minte premiile acordate de instituţii