- Editorial - nr. 806 / 21 Iunie, 2011 Motto: "S-a deschis usa balamucului!” (Mugur Ciuvica) Am urmarit, pe rand, elucubratiile autonomiste ale visatorilor sa traiasca, izolati, in aluna otravita din inima Romaniei – asa-zisul Tinut Secuiesc. De fapt, mai corect spus, tinut secuizat! Si, ca roman ardelean, am avut, de fiecare data, ferma convingere ca, pe Kelemen Hunor, actualul presedinte al UDMR, pe popa Tõkés László, presedintele CNMT, vicepresedinte al Parlamentului Europei, pe Tamas Sándor si Borboly Csaba, presedinti ai Consiliilor Judetene Harghita si Covasna, pe Toro Tibor, presedintele executiv al Consiliului National Secuiesc, pe Szász Jenö, liderul PCM, pe Markó Béla, fost presedinte al struto-camilei udemeriste, nici organizatie culturala, nici partid, si pe alti furiosi macanitori separatisti, i-au facut, din greseala, o singura mama, autonomista, ravnitoare la teritorii romanesti in inima de tara. Beneficiari ai discriminarilor pozitive, obisnuiti mereu sa primeasca supradrepturi si privilegii, sa fie mai egali decat altii, aplicand strategia "pasilor mici”, ei cer mereu. Asa au fost obisnuiti, din 1990 incoace: sa dobandeasca totul, de la guvernele postdecembriste, pas cu pas. Asa au obtinut, rand pe rand, inscriptionarile bilingve ale strazilor, bulevardelor, scolilor, institutiilor statului roman din Ardeal, cea de-a doua limba, maghiara, in justitie si administratie, reamplasarea statuii Ungariei Mari, simbol al urii si intolerantei milenare, la Arad, in memoria celor 13 generali ucigasi ai romanilor ardeleni, la 1848-1849, drepturi nemaiintalnite in nicio tara europeana – inclusiv predarea Geografiei si a Istoriei Romaniei in maghiara – prin Legea Educatiei Nationale. Nu spunea chiar Marko Bela, la asumarea raspunderii Guvernului, ca "asa ceva n-a primit maghiarimea in o suta de ani”? Lor li se alatura ridicarea unor monumente non-grata pe pamant