Vârsta pentru căsătorie şi chiar aceea pentru naşterea copiilor s-au dus undeva, către 30-40 de ani şi chiar mai mult, iar acesta este un fenomen apărut în ultimii 20 de ani. Nu discutăm acum cauzele fenomenului amintit, nici cât de bun sau de rău este el, cât ne interesează mulţimea de tineri, deopotrivă bărbaţi şi femei, care nu au, încă, un partener de viaţă şi nu sunt implicaţi în nici o relaţie "serioasă". Vorbim despre aceia care au trecut de 30 şi chiar de 40 de ani, despre aceia îngrijoraţi din pricina singurătăţii lor, precum şi a incapacităţii de a-şi găsi un partener. Am observat în câteva cazuri o particularitate psihologică interesantă, care merită conştientizată şi, în acelaşi timp, vindecată. Căci unii dintre aceşti tomnatici ai vieţii se consumă între deziluzie, singurătate şi angoasă, cauzate de incapacitatea de a crea o legătură frumoasă cu cineva de sex opus, şi o percepţie foarte bună despre sine. Bărbaţi şi femei cu aspect exterior plăcut, frumoşi sau măcar stilaţi, bine pregătiţi profesional, cu o situaţie materială bună sau foarte bună nu reuşesc să-şi găsească perechea. Lucrurile se bat cap în cap, ceva e în neregulă, dar ce? Asta-i frământă şi pe ei şi, probabil, pe mulţi alţii, care nu se înscriu neapărat în descrierea de mai sus, dar... se apropie. Unde ar putea fi eroarea bărbaţilor şi a femeilor, care se îndrăgostesc mereu "pe dos", adică, atunci când ei agreează pe cineva destul de mult încât şi-ar dori o relaţie, celălalt îl respinge şi invers?
Observând puţin dinamica percepţiilor unor bărbaţi şi femei care au această căutare intensă a unui partener, la vârsta la care sunt realizaţi profesional şi chiar material, am înţeles că ei au nişte criterii "bătute în cuie" despre ce anume să facă şi cam ce standarde de câştig ar trebui să aibă partenerii lor. Ei par extrem de puternic preocupaţi de starea materi
