După toată această perioadă, de aproape trei ani de recesiune a economiei, se poate trage o singură concluzie: statul nu va scoate România din criză. Aşa cum nu statul a fost cel care a făcut ca economia românească să revină pe creştere. O creştere timidă, insesizabilă oamenilor de rând, care dă bine doar statistic.

Statistici cu care guvernul se laudă. Ce a făcut însă statul pentru a stimula creşterea economiei? Aproape nimic. Ba dimpotrivă, de multe ori, mai rău a pus piedici: a schimbat legislaţia de la o zi la alta, a bulibăşit Codul Fiscal, a majorat taxele (ceea ce a dus la scăderea drastică a consumului şi, implicit, a producţiei), a tratat dezvoltarea infrastructurii cu indiferenţă (ca toate guvernele de până acum, iar fără o reţea bună de drumuri nu te poţi aştepta ca investitorii să dea buluc) şi a neglijat orice propunere de măsură economică venită nu doar din partea opoziţiei, ci chiar şi a mediului de afaceri.

Aşa cum s-a întâmplat şi înainte de declanşarea crizei - pe care statul o nega vehement acum vreo doi ani şi jumătate - sectorul privat a făcut ca economia să se dezvolte. Evident, în general pe spinarea salariaţilor. Dar companiile private şi investitorii străini au fost tot cei care realizau, în 2007-2008, creşteri record ale Produsului Intern Brut, şi tot ei au contribuit şi la infima creştere a economiei cu sub un procent în primul trimestru al acestui an. Marea diferenţă este însă că acum elementul cheie l-a reprezentat creşterea exporturilor. Mai exact, pentru că mai toate statele din lume şi mai ales din Europa au ieşit încă de anul trecut din criză. Iar asta a făcut să crească numărul comenzilor pentru exporturi, ceea ce a dus la o creştere a producţiei interne. Iar dovada clară în acest sens a fost faptul că România, cu excepţia Greciei, era încă în 2010 singura ţară din UE aflată în recesiune. A trebuit să iasă alţi