Crescuţi în centrele de plasament ca într-o rezervaţie, mulţi orfani ajung să fie aruncaţi în stradă la vârsta majoratului. Aceştia îşi găsesc cu greu un loc de muncă, nu reuşesc să se reintegreze în societate sau sunt exploataţi de patroni pe salarii de mizerie.
Orfanii ajunşi la vârsta majoratului ajung de cele mai multe ori în stradă. Externaţi din casele de copii, tinerii sunt lipsiţi, de cele mai multe ori, de perspectivă. Ei trebuie ca într-o scurtă perioadă de timp să îşi găsească un loc de muncă, să aibă un venit pentru a-şi plăti o gazdă, altfel spus, să-şi înceapă viaţa pe cont propriu. „După vârsta de 18 ani, tinerii părăsesc centrele de plasament. Ei sunt însă sprijiniţi încă doi ani pentru a putea face această trecere de la o viaţă dependentă de cineva la independenţa lor. Acest sprijin constă în găzduire în centre pentru adulţi. Cei care urmează o formă de învăţământ superior sunt sprijiniţi de noi până la vârsta de 26 de ani. Ruperea de sistem cred că este mai grea pentru copiii orfani care au stat în centrele de tip vechi, pentru că sunt obişnuiţi să primească totul de-a gata, iar când sunt lăsaţi singuri, contactul cu viaţa reală are un impact dur. Ei se adaptează mult mai greu. Probleme mai mari la vârsta majoratului au cei cu handicap“, a spus directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, Florin Stancu.
Statistic, pe hârtie, lucrurile stau bine. În anul 2010, din cele 175 de sistări din Dolj (orfani din centrele de tip familiar sau aflaţi în plasament la asistenţii maternali ai DGASPC Dolj), la împlinirea vârstei de 18 sau 26 de ani, 17 tineri au trecut în centre pentru adulţi, 32 au fost reintegraţi în familie sau reintegraţi socio-profesional, 22 au fost adoptaţi, 4 au fost transferaţi în alt judeţ, 99 au fost adoptaţi înainte de a împlini vârsta de 18 ani şi s-a înregistrat şi un caz de d
