Debutul în lungmetraj al lui Gabi Achim, \"Visul lui Adalbert\", este cel mai recent vârf al noului val românesc, potrivit publicaţiei americane de profil.
O comedie neagră a cărei acţiune se petrece în 1986 şi pentru care triumful lui Helmuth Duckadam din finala Cupei Campionilor de la Sevilla este crucial, "Visul lui Adalbert" de Gabi Achim a putut fi văzut pentru prima oară în România la TIFF-ul din acest an.
Jurnalistul Neil Young de la "Hollywood Reporter" are numai aprecieri pozitive la adresa lungmetrajului cu Gabriel Spahiu, Ozana Oancea, Doru Ana şi Anca Androne: nu doar că este un vârf al noului val românesc, dar va fi şi primit cu căldură la festivalurile din lumea întreagă.
Regizorul Gabi Achim a explicat pentru EVZ cu ce gând a cochetat în timp ce realiza "Visul lui Adalbert".
EVZ: Ce aşteptări aveai de la receptarea "Visului lui Adalbert"?
Gabi Achim: N-am avut niciodată un soi de aşteptări anume. Am făcut întotdeauna o reverenţă filmelor clasice, care mulţumeau deopotrivă şi critica, şi spectatorul – Bresson, Kazan, Hitchcock. Şi poate că am cochetat cu un astfel de gând, ca filmele mele să fie întâmpinate şi de unii, şi de alţii. Mi-e frică să fiu sincer.
Cum vezi publicul ţintă al lungmetrajului?
Mi-e greu să gândesc pentru alte vârste sau, cel puţin, am pretenţia că ştiindu-mă pe mine îi cunosc mult mai bine pe cei din generaţia mea. Recunosc că am făcut filmul raportându-mă la mine şi la ei. La un moment dat, când am realizat că filmul va fi proiectat pentru public, m-am speriat un pic. E un fel de instinct de autoapărare, să nu te gândeşti la public. Ştiu, o să-mi sară lumea în cap că d-aia nu merge publicul la filmul românesc, că noi nu ne gândim la public etc. Cred că a face un film este un fel de a te îndrăgosti. Nici unui îndrăgostit nu-i planează deasupra capului pe
