Traian Băsescu are talentul de a face agenda publică. Asta este indiscutabil şi, orice opinie ai avea faţă de el, nu poţi să ajungi la o concluzie diferită. Discutăm de două săptămâni de cele două teme aruncate de el pe agendă: regionalizarea şi schimbarea Constituţiei. Tactica e mereu aceeaşi: aruncă pe piaţă câte un proiect de mare anvergură, apoi se retrage în bârlog (de data asta, a fost la mare) şi lasă pe ceilalţi să ronţăie temele sale.
Astfel încât şi opoziţia, şi televiziunile ostile îl atacă orbeşte, dar fac exact ceea ce el şi-a dorit să facă: discută temele sale. Este cu atât mai de mirare cu cât preşedintele se află în al doilea şi ultimul mandat şi are o popularitate foarte scăzută. Ar putea fi ceea ce americanii numesc „lame duck", adică un politician spre final de mandat, părăsit de maşinăria politică ce trebuie să se orienteze spre succesor. Nimic mai simplu decât să ignori un lame duck.
Ţi-ai găsit! Tot ce aruncă Traian Băsescu pe piaţă face valuri şi opozanţii se pliază pe această agendă. Nimic nu obligă televiziunile anti şi opoziţia să discute la nesfârşit despre regionalizare sau despre Constituţie. Dar opoziţia zice cam aşa: nu sunt teme de actualitate, să le punem în practică după alegeri, apoi se aruncă în lungi peroraţii critice exact despre temele care mai devreme nu erau de actualitate. Dacă nu sunt de actualitate, de ce atâta energie ca să le combaţi?
Pe de altă parte, Traian Băsescu e bun la dominat agenda, dar slab la a face ceva cu această agendă. Subiectul regionalizării e tipic pentru modul său de acţiune: are ceva sclipiri, ceva idei, dar nici un fel de tactică pentru aplicarea lor. Au lansat ideea de a face din euroregiuni megajudeţe. Un calcul aritmetic simplu arată că nu se poate face fără sprijinul UDMR. Iar conducerea UDMR declară sus şi tare că habar nu a avut de aşa ceva. Din punct de vedere tactic, era si
