- Cultural - nr. 807 / 22 Iunie, 2011 Sfintii neamului romanesc Un mare ierarh al vietii bisericesti este si mitropolitul Grigorie Dascalul. Cercetand viata si activitatea mitropolitului Grigorie Dascalul, constatam ca el a adus o contributie importanta la traducerea operelor Sfintilor Parinti in romaneste, ca si contemporanul sau, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei. A purtat o grija deosebita preotimii, scutind-o sau reducandu-i din darile impuse de inaintasii sai in scaun si ferind-o de multele abuzuri ale protopopilor. In calitatea sa de prim efor al scolilor din Tara Romaneasca, mitropolitul Grigorie a acordat si acestora o atentie deosebita. Se cunoaste o scrisoare a sa catre episcopul Chesarie al Buzaului, prin care cerea sa infiinteze doua scoli romanesti, la Buzau si la Focsani, precum si o scoala in judetul Sacuienilor (la Bucov sau la Urlati), urmand ca dascalii lor sa fie platiti de Episcopie. S-a interesat indeaproape de scoala de la Sfantul Sava din Bucuresti, mai ales de pregatirea si recrutarea cadrelor didactice (in 1824 l-a trimis pe Petrache Poenaru la studii in Apus). Tot el a staruit ca fiecare eparhie sa-si infiinteze cate un seminar teologic, cu cheltuiala ei (legea pentru infiintarea de Seminarii teologice cu cate patru clase a fost votata de Adunarea Obsteasca a tarii la 2 noiembrie 1834 si promulgata in mai 1835). seminariile eparhiale s-au deschis insa numai dupa moartea mitropolitului, in 1836 (Bucuresti, Buzau si Arges) si 1837 (Ramnic). A cautat sa puna randuiala in viata manastirilor inchinate, in fruntea carora a asezat egumeni de neam roman, inlaturand astfel numeroasele abuzuri ale calugarilor greci. Pentru lupta sa neobosita in slujba Bisericii si a poporului pe care-l pastorea, pentru caracterul sau darz, pentru constiinta sa cu adevarat preoteasca, mitropolitul Grigorie a suferit un exil nedrept de patru ani si jumatate