Daca Opozitia si Traian Basescu ar fi venit la consultarile de la Cotroceni cu dorinta sincera de a colabora, probabil ca ele ar fi putut avea un rezultat notabil. Dar n-a fost asa. Ambele parti au incercat sa puncteze intr-un meci despre care stiau de la inceput ca va fi unul inutil, caci nici nu-l voiau altfel.
Traian Basescu a incercat sa sublinieze din nou antireformismul USL, care tine cu dintii si de prezumtia constitutionala privind caracterul licit al dobandirii averilor, aproape unica in Europa, si premisa unor hotii imense de la buget, dar si la functiile cheie ale baronilor a caror lacomie si ticalosie s-a soldat deja cu o sanctiune europeana. Vor veni si altele, nu ma indoiesc. Dar dincolo de asta, presedintele n-a fost convingator.
In primul rand, a venit la aceste consultari despre reorganizarea administrativ teritoriala fara un proiect concret, pus pe hartie, de la care sa plece o discutie initiata de chiar domnia sa. O greseala pe care Victor Ponta a exploatat-o cerand documentul.
"Proiectul e la guvern", a spus Traian Basescu. Si atunci de ce si despre ce discutam la Cotroceni? Sa mergem la guvern sa discutam, daca acolo e proiectul tinut intr-un secret mai ceva decat tainele NASA.
In al doilea rand, a fost cel putin surprinzatoare usurinta cu care Traian Basescu a pus pe masa de negociere unul dintre rezultatele referendumului din noiembrie 2009. Renunt la parlamentul unicameral, daca acceptati reorganizarea administrativ teritoriala, a sunat oferta prezidentiala. Deci vointa populara, pana acum deasupra oricarei discutii, nu mai este chiar batuta in cuie, poate fi moneda de schimb.
Dar daca e doar orientativa, de ce sa ne mai obosim sa face referendum? E suficient un sondaj de opinie. Si, apoi, daca e discutabil unicameralul, de ce sa nu fie discutabil si numarul parlamentarilor? Sau de ce
