Ambasadorii Statelor Unite ale Americii la Bucureşti ne-au urecheat, rând pe rând, chiar cu riscul de se pune, unii dintre ei, în situaţia de a încălca flagrant prevederi esenţiale ale Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, din aprilie 1961. [ Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice, Art. 41(1) Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.]

Cel mai recent exemplu de multiplă recidivă în amestec şi declaraţii critice cu privire la aspecte politice interne ale României ne-a fost oferit de Excelenta Sa Domnul Henry Mark Gitenstein, care a declarat: "(...)Ambasada SUA este îngrijorată de decizia Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea propunerilor de amendare a Constituţiei României. Dorinţa autorităţilor române de consolidare a modului de administrare a Justiţiei din România în lupta împotriva corupţiei este lăudabilă. Esenţiale în realizarea acestui efort sunt amendamentele constituţionale care prevăd posibilitatea punerii sub sechestru şi a confiscării bunurilor dobândite ilicit(...) hotărârea Curţii nu numai că împiedică acest efort, ci, mai mult, 'în numele drepturilor fundamentale', îndepărtează această decizie de popor."

Este oricui evident că prin această declaraţie neavenită, ambasadorul Henry Mark Gitenstein a adoptat o poziţie partizană într-o chestiune internă a României, situându-se de partea preşedintelui Traian Băsescu şi împotriva deciziei Curtii Constituţionale. Dacă vreun ambasador al României la Washington şi-ar fi permis o astfel de impertinenţă ar fi fost imediat convocat la Departamentul de Stat, unde, la finalul muştruluielii, i s-ar fi administrat şi o propulsie