După ani de proteste, dispute şi discuţii, guvernul danez a decis să le vândă celor 1000 de locuitori ai comunităţii Christiania terenul şi clădirile pe care aceştia le ocupă ilegal de 40 de ani. Deşi preţul este mult sub cel al pieţii, toate părţile implicate sunt mulţumite. În 1971, Jacob Ludvigsen, un jurnalist danez, scria în săptămânalul Hovedbladet, publicat de el însuşi, un reportaj despre Christiania - o fostă unitate militară din centrul Copenhagei, abandonată de armată cu patru ani înainte. Ludvigsen propunea crearea în acel loc a unei noi societăţi, bazată pe principiul auto-guvernării, în care „locuitorii să fie cu toţii responsabili pentru bunăstarea comunităţii".

În anii care au urmat, câteva sute de oameni au dat curs chemării lui Ludvigsen şi s-au stabilit în fosta unitate, spiritul comunităţii fiind o combinaţie din ideile mişcării hippie, anarhie şi colectivism.

Micul „oraş liber" a devenit rapid un punct de atracţie nu numai pentru turişti, dar şi pentru diverse grupe de la marginea societăţii - nu în ultimul rând datorită politicii liberale a locuitorilor faţă de droguri; încă din 1971, în Christiania s-a permis vânzarea de haşiş, iar, deşi autorităţile daneze au avut câteva încercări (de obicei timide) de a pune capăt acestei activităţi, ele au respectat totuşi autonomia comunităţii, astfel încât „Strada Dealerilor" continuă să existe, fiind unul din punctele de atracţie pentru turiştii care vizitează capitala Danemarcei.

Lungul drum către autonomie

Conform cotidianului britanic The Guardian, tratativele dintre guvern şi locuitori asupra statului Christianiei au început cu şapte ani în urmă, şi în ultima vreme susţinerea din rândul populaţiei daneze pentru mica comunitate a început să slăbească. Mai multe raiduri ale poliţiei au dus la lupte de stradă - deşi o parte din locuitorii Christianiei sunt împotriva violenţei, u