Filmul, librăriile şi alte spaţii destinate culturii au pierit pe capete în istoria noastră a ultimelor două decenii. În locul lor au venit alte „minunăţii” care s-au pretat perfect cu ambientul postdecembrist instaurat după decolarea elicopterului din urmă cu 21 de ani. S-au perindat mulţi regizori pe ecranul social şi politic, cu producţii care mai de care mai fanteziste cocoţate în topul box office-ului personal, dar cu mari carenţe în ce priveşte actul artistic.

Micul ecran s-a aliat şi el, cum a putut mai bine la acest scenariu şi ne oferă aceleeaşi producţii de toată jena, cu mici excepţii mai poţi pătrunde către ceva frumos printre avalanşele de divorţuri şi vociferări servite de ecranul prezentului. Există totuşi un mod de a combate tot acest film prost regizat, chiar la doi paşi de noi, la Sighişoara, unde astăzi debutează o nouă ediţie a Sighişoara Film Festival.

Blues, cavaleri, comunităţi etnice, toate s-au perindat prin burgul sighişorean, la care se alătură acum şi filmul românesc de calitate. Vine pentru a treia oară să ne aducă frumuseţi într-un spaţiu de legendă, frumuseţi pe care Fraţii Lumiere le intuiau acum peste 100 de ani. Deci astăzi, arta filmului se va furişa frumos timp de patru zile în burgul sighişorean şi va aduce cu el aceea minunată stare a clipei, acel antidot de care ar trebui să ţinem seama în inegala luptă cu „eroii” prezentului care ne conduc. Sunt 18 minunăţii, 18 filme româneşti oferite de Sighişoara Film Festival, din care am putea înţelege ce ni se întâmplă. Restul e tăcere, filme de calitate şi multă bucurie.

Filmul, librăriile şi alte spaţii destinate culturii au pierit pe capete în istoria noastră a ultimelor două decenii. În locul lor au venit alte „minunăţii” care s-au pretat perfect cu ambientul postdecembrist instaurat după decolarea elicopterului din urmă cu 21 de ani. S-au perindat mulţi regizori