Sebastian Lăzăroiu: ”Dar nu există limită în Constituţie, care să nu poată fi depăşită prin voinţa poporului, pentru că voinţa poporului a fost şi în 2003, când s-a spus stat unitar, republică… Nu există limite, dacă poporul cere spargerea lor. Adică, dacă poporul vrea ca parlamentarii să aibă imunitate doar pentru declaraţii politice, şi cred că vor în proporţie de 90%, nimic nu ne împiedică să modificăm. Dacă oamenii vor să se confişte averile celor care le-au dobândit prin infracţiuni, nimic nu ne împiedică să spargem această limită, pentru că nu este vorba despre restrângerea unui drept”.
Afirmațiile fostului consilier prezidențial, actualmente ministru al Muncii, sunt pe deplin adevărate și pe deplin false, în același timp. Într-adevăr, voința poporului poate schimba o Constituție chiar și în acele puncte în care Constituția prevede expres că nu poate fi schimbată. Un sistem de drept se bazează pe realitățile dintr-o societate la un anumit moment istoric dat. Constituția reprezintă baza, scheletul, unui sistem de drept. Acceptând că normele, morala și mentalitățile unei societăți se schimbă în timp, trebuie să accepți că și sistemele de drept (implicit și constituțiile pe care se bazează) necesită ajustări periodice.
Cu toate acestea, există anumite limite de care revizurile constituționale trebuie să țină cont. Pentru ca o voința poporului să aibă relevanță, exprimarea ei trebuie făcută în cunoștință de cauză. Atunci când răspund cu ”da” sau ”nu” unei întrebări la un referendum pe o temă constituțională, acel ”da” sau ”nu” exprimat trebuie să fie argumentat, dincolo de contextul cotidian. Modul în care a trecut unicameralul la referendumul din 2009 e cel mai recent și ilustrativ exemplu că voința poporului poate fi controlată și manipulată extrem de ușor. Pe fondul unui mesaj populist legat de reducerea numărului parlamentarilor, a primit votul p
