Nu sintem o tara de pripas ori o idee intrupata prin jocul hazardului. Chiar nu putem sa o luam in serios, sa o crestem (in sens pedagogic, pentru a nu lasa loc unor speculatii), iar nu sa o chinuim, sa o dezvoltam si nu sa o devastam? De la o vreme, toata suflarea politico-publicistica, minus bietul roman coscovit de sarcinile "crizei" (subtila tema de inlocuire a celei deja obosite a "tranzitiei"), par sa-si fi gasit locul de refulare in chestiunea "regionalizarii" Romaniei. De aici si pina la inflamarea ungurilor, speriati, nevoie mare, ca noua harta administrativa nu e decit un pretext pervers de a le restringe drepturile, si nu o necesitate reala, nu a fost decit un pas. Astfel, tema lansata abrupt de presedintele Traian Basescu s-a rostogolit in cloaca politicianismului, adica a dezbaterilor sterile, fals patriotice si fals ingrijorate ale unor personaje care nu au ratat oportunitatea de a se face auzite. Orgoliile unor vedete locale s-au trezit din somnul indelung, de nimeni clintit, in nici un caz din grija pentru soarta comunitatilor in numele carora pretind a vorbi. Un zgomot de iarmaroc s-a intins peste tara, uitata, pe fond, in marea batalie politica de sezon. Avem nevoie de o noua organizare teritoriala, sau aceasta este doar o noua tema-capcana a presedintelui, ingrijorat mai mult de caderea in sondaje a partidului-pupila, decit de soarta tarii? Cu lipsa-i de discernamint si imaginatie deja clasice, opozitia a contribuit voios la plasarea in derizoriu a subiectului, prin procedeul desuet al aruncarii intregii responsabilitati in sarcina vinovatului de serviciu, Traian Basescu. O cohorta de neaveniti marunti si nervosi, de pe ambele versante ale baricadei, au bagaterizat subiectul pina la caricatura, aratindu-ne, daca mai era nevoie, cit de jalnica poate sa ajunga politica intr-o tara ce pare sa-si fi pierdut busola. Personaje fara nici o pregatire ori c