În stil propriu, marţi seara - după ce şi-a mai revenit din şocul administrat de Antonescu şi Ponta (respingerea revizuirii pe picior, la tejghea, a Constituţiei şi desfiinţarea haotică a judeţelor, ca şi cererea de alegeri parlamentare anticipate), precum şi după refuzul lui Antonescu la şoapta susurată la ureche cu dorinţa de a sparge USL (cât mai ai de gând să stai, cu PNL, în Opoziţie?) -, Traian Băsescu a contraatacat furios: liderii USL sunt imaturi, iresponsabili, nu-s parteneri de dialog, iar soluţiile lor sunt nişte trăsnăi.

Cea mai mare dintre ele ar fi anticipatele, ar însemna trei-patru luni cu guvern interimar. Şi preşedintele face insidios trimitere la art. 89 din Constituţie (Parlamentul poate fi dizolvat dacă, după ce Guvernul a demisionat sau a fost demis, nu acordă în 60 de zile vot de încredere unui nou Cabinet şi numai după respingerea a două solicitări de învestitură). Inexact: prin consens politic mediat chiar de preşedinte, procedura se poate parcurge rapid, în 10 zile, iar Cabinetul debarcat poate asigura interimatul până la alegeri. Asta, dacă se vrea soluţionarea crizei politice prin întoarcerea la popor.

Preşedintele a renunţat însă la placa sa favorită acum câţiva ani. Şi în prezent se întoarce la popor. Dar cu spatele. Refuzându-i dreptul de a se pronunţa prin referendumuri zonale asupra unor chestiuni de interes naţional, cum e şi împărţirea administrativ- teritorială. A invoca faptul că s-ar face anual o economie de 100 milioane de euro e ridicol în comparaţie cu amploarea harababurii, iar a se susţine că, desfiinţând direcţiile şi inspectoratele judeţene şi înlocuindu-le cu oficii teritoriale în fostele capitale judeţene, care să-şi păstreze atribuţiile actuale şi că astfel s-ar reduce corupţia e caraghios: oamenilor nu li se va mai cere şpagă la inspectorat sau la direcţia judeţeană, ci la… oficiu.

Ţinând cu dinţii