Domnul Marius Vasileanu, jurnalist şi profesor de istoria religiilor, publică în data de 20 iunie 2011, pe portalul www.contributors.ro, un articol de opinie prin care trage de urechi ONG-urile rome pe motiv că, susţine domnia sa, nu îi împiedică pe membrii acestei minorităţi să ne facă de râs în Europa. Ca să ne demonstreze realităţile pe care le susţine, ne relatează o serie de experienţe personale şi întâmplări prin care a trecut de-a lungul călătoriilor sale prin Europa.

În primul rând, susţine că romii sunt numiţi ţigani pentru că aşa se numesc ei înşişi şi pentru că termenul nu ar fi peiorativ. Ei bine, dicţionarele îl contrazic. Termenul are o puternică încărcătură peiorativă în conştiinţa majorităţii, iar faptul că o parte dintre membrii etniei se autonumesc astfel, reprezintă şi o autostigmatizare prin care ei înşişi răspund prin comportamentele aşteptate de către majoritate. Rom este denumirea corectă a etniei şi a-i numi astfel ne fereşte de orice risc de a-i jigni sau de a-i pune într-o stare de inferioritate.

Domnul Marius Vasileanu este şocat de prezenţa ubicuă a romilor în Europa, uitând însă faptul că, la fel ca românii care pleacă să muncească peste graniţă, este foarte probabil ca aceştia să fie acolo mai mult de nevoie decât de voie. Vorbeşte despre nişte statistici care arată că foarte mulţi ţigani bărbaţi fură, tâlhăresc, fac înşelăciuni. Ei bine, aceste statistici nu ar avea cum să existe deoarece nu este nici etic, nici legal să se facă o corelaţie între infracţionalitate şi etnie. Etnia infractorilor este lipsită de relevanţă.

Pe de altă parte, rapoartele despre situaţia romilor vorbesc şi despre sărăcie, despre lipsa de şanse, despre acces slab la servicii de sănătate şi de ocupare etc. Sărăcia poate duce la creşterea nivelului de infracţionalitate, e adevărat, însă acest lucru nu are nici o legătură cu etnia,