Există mai multe Românii. Cea mai mediatizată este România muribundă, în care totul se-nmoaie, se-ndoaie, se dărâmă, se sfărâmă, agonizează, moare. Grecia e înfloritoare faţă de noi.
A doua, şi ea intens promovată, este România de fiţe. Megastaruri, super- vedete, Very Important Persons (nu strică să ne amintim de unde vine prescurtarea VIP), băieţi şmecheri, politicieni, fotbalişti, top-modele, cântăreţi - vile, iahturi, maşini de lux, vacanţe-n insule.
Dacă pui alături cele două Românii cărora li se acordă vizibilitate maximă, imaginea de ansamblu este antagonică: de-o parte profitorii, de cealaltă truditorii. În dreapta - cei câţiva protejaţi (pe nedrept, fireşte) ai sorţii, în stânga - muribunzii. De-aici până la „burghezo-moşierimea care suge sângele poporului" nu mai e decât un pas. Sau a şi fost făcut?
Din fericire, există şi a treia Românie, cea care ajunge rar şi puţin în atenţia presei. România vie, din care - în ciuda ştirilor de la ora 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 - fac parte cei mai mulţi dintre români, este formată din oameni care, indiferent ce se dă la televizor, îşi văd de ale lor.
Comentează, desigur, se amuză, îşi fac cruce, uneori chiar se sperie, dar după aia fac tot ceea ce ar fi făcut şi dacă nu exista televiziune, şi dacă nu era criză, şi dacă nu se inventa UE.
Mai exact, încearcă să trăiască, ei şi-ai lor, cât mai bine şi cât mai liniştit. În plus, dacă-i ţin puterile şi simt că au o misiune, încearcă - fie prin natura ocupaţiei lor, fie în orice alt fel - să facă astfel încât să le fie bine cât mai multora.
Am să vă dau un singur exemplu. Litoralul românesc oferă mult mai puţin, pe bani mult mai mulţi, decât suratele lui din Bulgaria, Turcia sau Grecia. Dar România nu se termină la Mamaia, cum nu se termină în Pipera. Am intrat zilele astea pe site-urile cu oferte de cazare din Transilvania şi din zona Cazane
