Juliane Banse in Cardillac

Staatsoper Wien, care-şi înalţă faţada neoclasică pe Ring, şi-a serbat la 25 mai, sub semnul unei noi conduceri, cea a francezului Dominique Meyer, 142 de ani de existenţă.

Prestigioasa instituţie vieneză este un adevărat mit, de la spectacolul inaugural cu „Don Giovanni", din 25 mai 1869, în istoria ei întâlnindu-se numele unor muzicieni geniali ca Gustav Mahler, Richard Strauss, Clemens Krauss, Karl Böhm, Herbert von Karajan, care i-au fost directori şi ale căror busturi sunt plasate în Marele Foaier. Este, de asemenea, locul căutat de toţi pasionaţii artei lirice din întreaga lume pentru spectacolele ei antologice.

Pentru cei care-i cunosc culisele, Opera din Viena se dovedeşte o adevărată uzină, care-şi începe activitatea în fiecare dimineaţă la ora 7 şi o termină la miezul nopţii. Un ritm explicabil, dacă ne gândim că aici sunt spectacole zilnic, timp de 10 luni pe an. În fiecare seară, cortina se ridică pentru o nouă operă sau pentru un balet, ceea ce înseamnă 52 de opere într-o stagiune, performanţă mai mult decât remarcabilă. În plus, operele pot fi ascultate, de mai multe ori într-o stagiune, în distribuţii diferite. Anul viitor, de exemplu, „Tosca" de Puccini este programată în luna martie cu Nina Stemme şi Jose Cura şi în iunie cu Sondra Radvanovsky şi Marcello Giordani, iar în „Tannhäuser", de Wagner, vor evolua Stephen Gould şi Matthias Goerne în noiembrie şi Peter Seifert şi Ludovic Tézier în martie. Este aşteptat de pe acum spectacolul cu „Simone Boccanegra" de Verdi, care îi va avea ca protagonişti pe Placido Domingo, în septembrie şi Dmitri Hvorostovsky în martie. Dacă adăugăm „Elixirul dragostei" de Donizetti, cu Rolando Villazon într-unul din cele trei spectacole, „Bărbierul din Sevilla, cu cinci programări în cinci distribuţii diferite, sau - suntem la Viena, totuşi - „Cavalerul Rozelor"de Richard Strauss