Dansatoarea obsedanta

„Gino Severini, futurist şi neoclasic", este numele primei retrospective consacrate pictorului italian după cea de la „Muzeul Naţional de Artă Modernă" din Paris, din 1967. Până la 25 iulie, la Muzeul Naţional de la „Orangerie", în Parcul Tuilleries, sunt etalate 70 de desene şi picturi, provenind de la Centrul Pompidou, Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris, Colecţia „Estorick" din Londra, Fundaţia „Thyssen" din Madrid, „Moma" din New York, Colecţia „Peggy Guggenhein" din Veneţia. Ele prezintă diferitele etape ale creaţiei artistului, de la divizionismul anilor 1906- 1910, la futurismul din 1911-1915, de la interesul pentru cubism din perioada 1916-1919 la reîntoarceea de figurativ între 1920 şi 1943, şi în sfârşit la neofuturism şi abstracţionism după război.

Gino Severini este fără îndoială cel mai francez dintre artiştii italieni. Timp de o jumătate de secol, a fost un simbol al schimburilor artistice dintre Italia şi Franţa. „Oraşele de care sunt cel mai legat sunt Cortona şi Parisul. M-am născut fizic în primul şi intelectual şi spiritual în al doilea", mărturisea el.

Prima sală este destinată pieselor relevante pentru entuziasmul lui faţă de neoimpresionism, de Seurat. „Peisaj din Civray", în pofida opoziţiilor vibrante ale complementarelor, este marcat de zona italiană a acestui curent şi mai puţin de Seurat, prin tratarea în profunzime a imaginii.

Familia sarmanului Pulcinella

Dinamismul universal întrupat în dans

În 1910, împreună cu Carlo Carrà, Giacomo Balla, Umberto Boccioni şi Luigi Russolo, Severini semnează „Pictura futuristă. Manifest tehnic", în care apare ideea introducerii în pictură a noţiunilor viteză, mişcare dinamică şi simultaneitate.

„Souvenir de voyage" din 1911 evocă Toscana natală, Alpii şi Parisul, într-un amestec integrând mişcarea trenului, a maşinilor... „Bulevardul",