Privind la spectacolul recent de la Cotroceni oferit de liderii opoziţiei şi de preşedintele Băsescu, nu poţi să nu te laşi cuprins de un sentiment de mâhnire. Am avut din nou prilejul să vedem, de data asta în direct şi de la cele mai înalte surse, cum politica din ţara noastră a coborât oficial la nivel de clacă obştească.
Plăcerea şi eleganţa unui discurs echilibrat menit să construiască, viziunea politică de bătaie lungă care ar trebui să fie condiţia sine qua non a unui lider autentic, dar şi motivaţia sinceră, toate acestea au părut a fi inexistente. Am fost martorii unui sordid joc de campanie electorală. Iar ce trece în prim-plan este realitatea manufacturată în catacombele partidelor de şarlatani de toate culorile care vând politicienilor iluzia puterii.
Imagologi, strategi de campanii şi alte categorii de „savanţi" ai politicii se înghesuie să facă lumină în mintea înţepenită a politicianului român. Efectul este cel pe care îl vedeţi. Lideri ai opoziţiei care se obosesc să meargă la Cotroceni doar ca să afirme că ei din principiu nu fac compromisuri cu preşedintele, care apoi promovează un discurs al „agendei cetăţeanului" şi care, culmea, propun, aşadar, alegeri anticipate! Un foc de artificii care va să zică. Nici un partid din România nu este pregătit în mod real de aşa ceva şi cu atât mai puţin populaţia care este suprasaturată de desele cicluri electorale prin care a trecut recent.
De cealaltă parte avem un preşedinte consumat de un război de uzură, în care aşii din mânecă devin tot mai puţini sau îndoielnici, şi care încearcă să facă agenda publică cu teme care au slabe şanse de a fi puse în practică. În felul acesta el preia asupra sa, probabil tot la îndemnul şamanilor campaniilor electorale, o mare parte din erodarea guvernamentală. Nimic nu lipseşte aşadar din această configuraţie pentru a avea impresia că România este o uri
