Verbina, numita si "iarba sacra" de catre persani, egipteni si romani, si cunoscuta la noi si cu numele de "spornic" sau "veronica", pare o planta venita de nicaieri pentru ca inca nu i s-a putut stabili locul de origine.

Insa poate fi intalnita pretutindeni, pe toate continentele lumii, in zonele cu clima subtropicala si temperata. Verbina a fost pretuita inca din antichitate atat ca planta medicinala, cat si ca planta magica.

Ca sa aiba eficienta maxima, verbina se culege numai in noptile de sarbatoare, de Inaltare sau Ispas, de Sanziene si de Sfantul Petru si Pavel. In antichitate, romanii isi impodobeau cu ea templele si o foloseau in ritualurile pentru dragoste. Pusa pe camp, se credea ca aduce recolta bogata. Asezata in incaltaminte, lua oboseala pe loc si era de folos la drum lung.

Ca sa fie de leac, indiferent de scopul cu care este folosita, verbina trebuie scoasa din pamant numai cu un obiect de argint, in noptile amintite, si vegheata pana la rasaritul zorilor. In popor, se crede ca, daca culegi aceasta planta inainte de asfintitul soarelui, tot anul care urmeaza nu mai ai dureri de cap.

Verbina creste prin locurile virane si in preajma asezamintelor omenesti, pe unde pamantul este ingrasat cu gunoaie. In scop medicinal, de la verbina se recolteaza, in iulie si august, cand are maximul calitatilor terapeutice, prin taiere cu foarfeca, partea aeriana, tulpine, frunze si flori. Radacinile se lasa in pamant ca din ele sa iasa alte tulpini in anul care urmeaza.

Ca planta de leac, verbina a fost folosita, inca din antichitate, impotriva durerilor de cap. Specialistii medicinii naturiste recomanda produsele de verbina, infuzie, pulbere, tinctura, in tratarea afectiunilor aparatului digestiv, sistemului circulator, organelor de excretie.

Planta se recomanda, de asemenea, si in tratarea staril