Datoria externă pe termen scurt - adică împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companiile private care trebuie returnate în următoarele 12 luni - şi principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi la sfârşitul lui 2008 se umflă din nou. A ajuns la 19,3 miliarde de euro în luna aprilie, cel mai ridicat nivel înregistrat din aprilie 2009.
În acest răstimp, datoria pe termen scurt coborâse până la un minim de 15 miliarde de euro, în ianuarie 2010, nivel nemaivăzut de la începutul lui 2007. De atunci însă a reluat trendul crescător. Doar din noiembrie anul trecut şi până în aprilie stocul împrumuturilor a urcat cu un miliard de euro.
"În trimestrul întâi, pentru care avem date detaliate, creşterea datoriei externe pe termen scurt a fost determinată de majorarea împrumuturilor Guvernului. Datele arată că străinii au cumpărat aproximativ 28% din certificatele de trezorerie emise în trimestrul întâi. Certificatele de trezorerie au fost atractive pentru investitorii străini deoarece randamentele au fost bune (6,75% în medie în trimestrul I 2011), leul s-a apreciat, iar statul este entitatea cu cel mai mic risc dintr-o ţară", spune Dan Bucşa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
BNR prezintă lunar doar date privind volumul total al datoriei externe pe termen scurt, în timp ce datele detaliate sunt prezentate doar cu o frecvenţă trimestrială.
Bucşa remarcă faptul că în primul trimestru, cu excepţia statului, nicio altă categorie de agenţi - BNR, băncile comerciale sau companiile private - nu şi-a majorat îndatorarea externă.
Totuşi, grosul datoriei externe pe termen scurt rămâne în contul băncilor, care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce confere
