- Editorial - nr. 808 / 23 Iunie, 2011 Cam in aceasta maniera trateaza partidele politice reformele din Romania si indeosebi noua impartire administrativ-teritoriala care a starnit discutii aprinse pana la isterie. Datorita acestei atitudini manifestate pe intreaga perioada postrevolutionara Romania a ajuns o caricatura invechita, un fel de Statu- Palma- Barba- Cot in care noul este complet absent, doar ceva urme ale unor lucruri care au fost mai aduc aminte de existenta sa. Teama de schimbare si de nou este atat de mare la nivelul intregii clase politice, incat orice propunere sau incercare de miscare a lucrurilor din loc sau un capat de reforma timida dau frisoane liderilor acestora ca nu cumva aceste "manevre otravite” ale Puterii sa le puna in pericol pozitia sau capitalul politic de care spun ei ca dispun. Cea mai elocventa dovada a acestei "viziuni specifice romanesti” este recenta atitudine adoptata fata de propunerea presedintelui tarii de reimpartire administrativ-teritoriala, proiect de importanta capitala pentru evolutia viitoare a tarii in context european. Evident, lucrarea este deosebit de complexa cu foarte multe detalii, dar ea pare a fi blocata de la bun inceput pentru ca partenerii politici n-au ajuns la consens nici macar la numarul de unitati administrative sau la conturul si forma lor geografica. In aceasta opera care va creiona viitorul tarii pe o lunga perioada de timp nu are ce cauta nici un alt interes, etnic sau de partid, in afara celui pur national, motiv pentru care, pentru a fi valizi, negociatorii acestui proiect ar trebui sa dezbrace mai intai haina specifica lor si sa o imbrace cu totii pe cea a patriei. Impartirea trebuie astfel conceputa incat sa se gaseasca un raport optim intre parte si intreg, cu efect puternic al dinamizarii vietii economicosociale pe intreg teritoriul tarii, cu accent pe zonele defavorizate. Acest principiu