Wimbledon a rămas fără români. Asta în cazul că va băga cineva de seamă în afara noastră
Am sperat. Noi, inocenţii. Ceilalţi ne-au atras atenţia, dar noi nu i-am ascultat. Era 6-3 pentru Simona după primul set, în care românca nu făcuse decît o greşeală neforţată. Servea bine, o plimba stînga-dreapta pe Serena, lebădă neagră cam corpolentă care începuse să gîfîie. Cel puţin aşa ni se părea nouă atunci cînd am intrat cu pieptul bombat la şedinţa de sumar. Gata, avem pagina întîi! Rapid, CFR şi Steaua, vă daţi seama, Steaua!?, mai pot să aştepte. Mai dăm şi altceva, nu doar fotbal! Halep o bate pe Serena Williams. Şoc la Wimbledon! Peste ani, o răzbună şi pe Irina Spîrlea, bătută de Venus şi ironizată de papa Richard. “Curcan mare, gras şi alb”. Remember?
Spîrlea s-a lăsat demult de tenis, dar şedinţa noastră de sumar s-a terminat numai de cîteva minute. Terminat e şi meciul speranţei Halep, care pînă la final i-a mai luat americancei doar trei game-uri. 6-2, 6-1 pentru Serena. Serena înviase şi jucase din ce în ce mai solid, în timp ce Simona părea micuţă, tot mai micuţă, cît o mogîldeaţă albă rămasă fără tupeul ei tătăresc în faţa campioanei de anul trecut a Wimbledonului. Şi mai repede încheiase meciul Alexandra Dulgheru, bătută de Svetlana Kuzneţova cu 6-0, 6-2, scor la care nu are nici un rost să încercăm vreun comentariu tehnic, ci doar unul gazetăresc, deci răutăcios. Alexandra Dulgheru zisă şi Piti. Mai bine Pitie, ca în franceză. Milă, adică. Fie-vă milă, rusoaicelor, americancelor!
Din ce aluat sînt plămădiţi fetele şi băieţii aceştia? De ce chemăm una-două trainerul să ne maseze muşchii şi să ne panseze o zgîrietură care nu se vede decît cu microscopul? De ce ne speriem atunci cînd simţim că am putea cîştiga? Cine ne sperie? Ce o fi înţeles Virginia Ruzici din meciul Simonei Halep? Virginia Ruzici era în tribună, acolo, la cîţiva metri. V
