Legenda spune că Sânzienele sunt zâne, ca nişte fete frumoase, care trăiesc prin păduri şi pe câmpii. În noaptea magică dinainte de 24 iunie când oamenii trebuie să le cinstească potrivit tradiţiei, Sânzienele se prind în horă, dansează şi dau puteri miraculoase buruienilor şi florilor care astfel devin plante de leac. Zânele zboară prin aer sau calcă pe pământ împart rod holdelor, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii şi apără semănăturile de grindină. Dar dacă oamenii nu le cinstesc cum trebuie, ele se supără şi devin suratele ielelor, pocind gurile femeilor şi supunând bărbaţii la pedepse grele.

Obiceiuri de Sânziene

Ca orice sărbătoare laică sau religioasă de la sate şi Sânzienele sunt un bun prilej de întâlnire a tinerilor care vor să-şi unească destinele. În ajunul Sânzienelor tinerii se adună spre seară în sat. Flăcăii aprind ruguri, fetele culeg flori şi împletesc cununi pe care le aruncă peste case. Dacă se agaţă pe acoperiş, e semn că fetele se vor mărita curând. E veselie, voie bună peste tot şi dintr-un grup de şapte fete se alege „Drăgaica”. Aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte din sat, care va fi împodobită cu spice de grâu. Înconjurată de celelalte şase fete îmbrăcate în alb se duc prin sat şi joacă hora pe la răscruci şi cântă voioase. Originea acestui obicei se pierde în negura vremii, unii specialişti considerând că se trage din cultul geto-dacic al Soarelui.

Scăldatul în rouă

Uşor-uşor tot satul e prins în ceremonial. Gospodarii primesc câte un spic de grâu pe care îl aşează pe grindă, în şură, în speranţa ca grânele vor creşte până la acea înălţime. Bătrânii povestesc că în noaptea de Sânziene ies ielele să danseze în pădure şi cel care le vede „bolunzeşte”. Tot aşa cum cei care nu respectă Drăgaica va avea parte numai de nenorociri. Cel care coase, mătură sau spală ar putea fi lovit de