Am fost plecată trei zile la munte, cu câțiva prieteni, în Parâng. Să vă mai spun că avem o țară frumoasă? Că am întâlnit oameni extraordinar de prietenoși – și nu contra cost? Că e păcat că ne subevaluăm țara, că nu știm cum să o promovăm? Nu, n-are sens, probabil asta știți deja.

Vă voi spune doar că de la Petroșani, dacă urcați puțin pe un drum asfaltat și destul de bun, cam 11 km, cel spre valea Maleia, ajungeți la telescaunul care vă va duce până la cota 1800, de unde încep apoi adevăratele traseele pentru adevărații pasionați de munte. Iarna aveți acolo două pârtii: Europarâng și Poienița. Vara puteți urca spre lacurile din zonă, în special Călcescu sau spre Parângul Mare (2519 m), vârful Cârja sau la Piatra Tăiată, noi nu ne-am aventurat pentru că nu eram nici pregătiți serios și apoi…niciunul nu aveam experiență. Ne-am oprit totuși la cabana Răzvan unde proprietarul și un prieten de-al său, ne-au servit cu povești despre fulgere și goluri alpine, parapantiști și tiroliene, atmosferă foarte plăcută, mâncare ieftină și foarte bună și beri răcite cu apă dintr-un izvor. Am avut parte de vreme extraordinară și astfel am tremurat mai puțin pe telescaune (cu care de altfel eu nu sunt foarte mare prietenă).

Am pornit apoi spre lacul Vidra,pe un drum groaznic (din păcate) și plin de stive de lemne pe margini, copaci proaspăt tăiați (oare e legal să se jumulească pădurile în halul acesta?) iar când am ajuns în stațiunea Vidra am realizat că este părăsită, ca orășelele din filmele de groază, cu pensiuni imense dar goale, goale și culmea, una dintre pensiuni avea mesele pregătite cu șervețele și fețe de masă impecabile de parcă aștepta niște invitați fantomă. Nici țipenie de om, vreo 4,5 câini foarte prietenoși care însă ne tot dădeau târcoale ușor dezamăgiți de faptul că nu aveam niciun pachețel de mâncare la noi. Am coborât direct prin pădure spre lac (